„Zero puncte!” Aruncăm o privire la istoria temutei numărători a punctelor.

Concursul muzical Eurovision pavează drumul spre noi hituri și descoperiri muzicale la nivel internațional, câștigătorii obținând mai mult decât puncte pentru cucerirea inimilor juriului și a publicului, deoarece capătă șansa de a se ridica pe noi culmi ale faimei în fața întregii lumi.

Cu toate acestea, Eurovisionul poate fi la fel de crud pe cât e de darnic, deoarece poate primi temutul „punctaj nul”!

De fapt, scorul nul poate asigura și el un loc în istorie, mai ales dacă o persoană își asumă acest lucru, așa cum a făcut Jemini în 2003, spunând că „este întotdeauna mai bine decât să faci șase sau șapte puncte”.

De-a lungul anilor, multe țări au reușit să obțină 0 puncte în finala concursului muzical Eurovision. Cu toate acestea, Austria și Norvegia conduc în fruntea țărilor cu cel mai multe participări cu punctaj 0 din 1956 încoace, urmate îndeaproape de Germania și Spania.

Însă, nici măcar faptul că un cântec ajunge pe ultimul loc nu înseamnă că nu a fost pe placul publicului, ci se datorează uneori doar sistemului de vot. Mai multe piese cu 0 puncte au ajuns chiar să devină succese răsunătoare după ce au fost învinse în concursul Eurovision. Dar acum, haideți să le aducem un omagiu acelor „outsideri” neînțeleși, după o scurtă explicație a istoriei sistemului de puncte.

Scurt istoric

Concursul muzical Eurovision a fost lansat pentru prima dată în 1956 și a avut loc la Lugano, în Elveția. De-a lungul anilor, sistemul de vot a evoluat, obținerea unui punctaj 0 fiind mai des întâlnită în anii de început ai competiției.

Anul acesta, sistemul de vot va fi modificat încă o dată, cu ocazia viitorului concurs din Liverpool. Așadar, având în vedere acest lucru, să aruncăm o privire asupra modului în care sistemul de vot s-a schimbat de-a lungul anilor.

În 1956, fiecare țară participantă avea două jurii care acordau între 1 și 10 puncte piesei lor favorite. În anul respectiv, detaliile votului nu au fost date publicității și a fost doar anunțată câștigătoarea, Elveția. Deși numărul de jurii per țară și numărul de puncte acordate au diferit pe parcursul anilor, sistemul a rămas același până în 1997, când s-a introdus televotul.

Până în  2018, câștigătorul era decis prin televot sau printr-o combinație de televot și vot al juriului (50/50). În 2018, a fost introdusă o metodă exponențială, prin care s-a dat o mai mare pondere votului juraților, păstrându-se în același timp și televotul. Pentru concursul care va urma în 2023, sistemul se va schimba din nou, întrucât ponderea pe care o vor avea telespectatorii va depinde de participarea țării lor la concurs.

Austria

Austria a participat în concurs de 54 de ori până acum, câștigând de două ori (1966 și 2014), și ieșind pe ultimul loc în nu mai puțin de șapte ocazii. Mai mult, au primit punctaj nul de patru ori, inclusiv două asemenea rezultate într-un interval de trei ani, între 1988 și 1991; cel mai recent punctaj zero a fost obținut în 2015.

În 2006, țara a decis să se retragă din Eurovision, spunând presei că evenimentul a devenit o competiție absurdă în care scena muzicală austriacă era complet irelevantă. În anii care au urmat, Austria chiar a amenințat că se va retrage permanent din concurs datorită subaprecierii artiștilor lor și nu au mai intrat în competiție timp de câțiva ani, până în 2011.

În ciuda numeroaselor eșecuri, Austria a marcat celebra competiție cu numărul de travesti din 2014, piesa „Rise like a Phoenix” a artistei Conchita Wurst însuflețind scena cu o prestație de neuitat, care a zguduit lumea.

Norvegia

Norvegia a fost un participant mult mai constant în competiție, participând de 60 de ori de la debutul din 1960. Au câștigat de trei ori și au ieșit pe ultimul loc de 11, la egalitate cu Austria la numărul record de ocazii în care a primit 0 puncte, având patru „punctaje nule” la activ.

În ciuda punctajelor mici în general, prestațiile norvegiene rareori au trecut neobservate. De exemplu, performanța de anul trecut a duo-ului Subwoolfer, „Give that Wolf a Banana”, a devenit virală și s-a aflat pentru scurtă vreme în fruntea topului Spotify Global Viral în câteva țări, deși a reușit să ocupe doar a zecea poziție în concursul Eurovision. O piesă cu priză la public, dar poate prea originală pentru o victorie unanimă.

Germania

Germania a luat parte la concursul muzical Eurovision de mai multe ori decât orice altă țară, cu 65 de participări la activ. Cu toate acestea, țara se califică automat în competiție ca una dintre „Marile Cinci”. A fost încoronată câștigătoare de două ori și a terminat pe ultimul loc de 11 ori, obținând 0 puncte în trei asemenea ocazii, 2015 fiind ultima dată când a rămas cu mâna goală în ceea ce privește punctele.

În ciuda rezultatelor fluctuante ale concurenților de-a lungul anilor, interesul publicului german este în continuare ridicat, iar evenimentul este unul foarte apreciat.

Spania

Spania a participat la un total de 61 de ediții de la debutul său în 1961 și, la fel ca Germania, face parte actualmente din „Marile Cinci”. Concurenții spanioli au câștigat competiția de două ori e-a lungul timpului și au ieșit ultimii de cinci ori, din care trei cu un total de 0 puncte.

Cu toate acestea, scorurile scăzute nu au fost definitorii pentru unii dintre performeri. Este cunoscut faptul că Remedios Amaya, al cărei număr a obținut 0 puncte în 1983, a ajuns să fie renumită în țara sa natală. Se speculează că muzica ei flamenco-rock ar fi fost prea originală pentru publicul internațional de la acea vreme, care prefera genuri mai populare.